Tuesday, October 29, 2019

Caminul tau, un colt de rai - saptamana 4



                Luni am ajuns acasa dupa o calatorie obositoare, calatorie in care am suferit de o insomnie crunta si in care organismul meu a fost testat din plin de problemele cronice care exact atunci s-au manifestat din plin.
Inainte de a pleca de acasa l-am rugat pe sf Efrem cel nou sa aiba grija de casa, de animale si de cantitatea considerabila de lemne pe care o avem in curte. Locuind in salbaticie ne asteptam la orice.
Drumul de la aeroport spre casa mi s-a parut tare lung, abia asteptam sa ajung acasa si sa vad cum sunt animalele. Sfantul a avut grija de gospodaria noastra si am gasit totul asa cum am lasat, de altfel pe toata durata calatoriei noastre nu am stat deloc cu grija pentru casa si animale stiind ca am incredintat casa si gospodaria sfantului.
In prima noapte acasa am dormit 11 ore!  Dupa o perioada de insomnie organismul meu chiar avea nevoie de mult somn. Saptamana care a urmat a fost o saptamana de relaxare, imbinandu-se tocmai bine cu provocarea saptamanii a patra care era relaxarea! Deci m-am relaxat si am dormit. In afara de excursia pe care am facut-o cu ocazia aniversarii noastre am stat si m-am odihnit pentru ca imi simteam bateriile pe minus. Am dormit atat cat am simtit nevoia, am avut vreo doua nopti de insomnie dar in rest am dormit cam 9 ore ceea ce a fost o reala binecuvantare.



Saturday, October 26, 2019

20 de ani

Joi s-au implinit 20 de ani de cand suntem impreuna. Ca sa marcam evenimentul am pornit intr-o mica excursie. Am ajuns pentru prima data pe drumul prafuit care serpuia pe dealuri, pe langa mare, privelistea era superba, nimic din ce a reusit telefonul meu sa capteze.
Iubesc plimbarile in natura, in salbaticie si raman muta de admiratie in fata creatiei lui Dumnezeu. Natura imi linistetste mintea si inima. Nu este nimic mai frumos pentru mine decat o plimbare in mijlocul naturii. Ne-a placut atat de mult plimbarea incat o sa repetam excursia, data viitoare ne vom aventura si mai adanc in mijlocul salbaticiei.
Dupa ce am explorat dealul am luat masina si ne-am dus la alta plaja sa ne plimbam si sa ascultam valurile. Plaja asta este una draga noua pe care o vizitam mereu cand se termina sezonul turistic. Plaja este strajuita de o padure de pini unde ciripeau pasarelele si unde am admirat ciclamele salbatice care imbraca toate locurile in perioada aceasta. Am adunat pietricele si mi-am umplut inima de bucurie. Soarele stralucitor ne-a mangait cu razele lui, lumea inca facea plaja.



















Wednesday, October 23, 2019

Un an de zile in cautarea Ortodoxiei

Astazi se implineste un de zile de cand am cumparat cartea parintelui Spyridon Bailey, carte care m-a ajutat sa inteleg mai bine ortodoxia si astfel sa ma reintorc in sanul bisericii lui Hristos.

M-am nascut ortodoxa, am fost botezata in biserica dar in adolescenta am inceput sa ma rup de Hristos si in cele din urma la douazeci si ceva de ani am abandonat atat biserica cat si crestinismul.
Nu am fost credincioasa in adevaratul sens al cuvantului, nu stiam nimic despre dreapta credinta si nu intelegeam mai nimic din Biblie. Pronia dumnezeiasca a facut ca am citit din Biblie in copilarie cat si in adolescenta, acest lucru avand sa imi ajute mai tarziu in recunoasterea lui Iisus Hristos.
Citind Apocalipsa in adolescenta am ramas tare impresionata de acest verset: " Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine." Apoc 3:20 si mi-am dorit mult ca Iisus sa bata si la usa mea si eu sa il aud si astfel sa intre si sa cineze cu mine. Dupa multi ani acest lucru s-a intamplat dar nu inainte de a rataci mult in cautarea adevarului.

Precum Pilat, nu stiam nici eu ce este adevarul dar imi doream sa aflu. Dupa ruperea mea de crestinism am fost agnostica, incerc sa inteleg in ce credeam atunci si efectiv nu pot sa imi dau seama. Credeam intr-o divinitate dar aceea nu era Dumnezeu Tatal. Daca mai aveam o faramita de credinta in Iisus aceea era de natura superstitioasa. Citind cartile lui Eliade am ajuns sa fiu fascinata de filozofia orientala. Mi se parea mult mai "profunda" fata de crestinismul nostru prafuit si arhaic...
Am ajuns sa fiu interesata de budism care mi se parea cel mai sofisticat sistem filozofic cu profunde urmari benefice pe plan psihologic. Am gasit si alti budisti si chiar un centru budist in judetul meu, centru ridicat de un renumit guru tibetan, in care anual se tineau anumite sarbatori sub supravegherea gurului. Eu am reusit sa ajung doar o data la yantra yoga, un ritual de dans sustinut pe o mandala. Mi-a placut mult acel dans si m-a facut sa ma simt bine, senzatia aceea de bine confirmandu-mi ca budismul este calea spre desavarsire. Totodata tin minte ca de pasti am invitat doi budisti acasa si am ramas profund uimita cand ei mi-au marturisit ca multi budisti din Asia se convertesc la crestinism. M-am gandit ca acei oameni sunt cu siguranta naivi, neintelegand inalta filozofie budista.
Se apropia vara si imi doream mult sa particip la sarbatorile budiste, imi doream mult sa il cunosc pe guru dar Dumnezeu nu a vrut sa ma lase sa ma afund si mai mult in pagansim, astfel au inceput problemele mele de sanatate care au impiedicat participarea mea la sarbatorile budiste.

Intre timp acasa mai practicam yoga dar doar sub forma de gimnastica. Am mai citit de reiki, new age si tot felul de invataturi moderne, care toate sunt pagane si un atac la adresa crestinismului, dar totul mi se parea complicat si nu aveam rabdare sa aprofundez acele filozofii. Pe Iisus il uram si ma umpleam de furie citind aceste versete deoarece nu intelegeam Biblia, si dupa mintea mea cugetam ca Iisus daduse dovada de elitism in spusele sale:  "Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel." "Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa."
Nici nu stiu in ce credeam in momentul in care, fulgerator, am inteles ca Iisus exista cu adevarat. Descoperind anumite conspiratii care au loc pe tot globul am ajuns la concluzia ca antihristul este aproape si astfel am inteles si ca Iisus exista cu adevarat. Aici m-a ajutat cititul Bibliei din copilarie si adolescenta intrucat stiam cine este antihristul, astfel am putut sa identific duhul satanei care lucreaza la pierzarea oamenilor.
Sotul meu, ateu la vremea respectiva, a inteles si el ca Iisus exista cu adevarat si astfel ne-am trezit peste noapte crestini.

Nu stiam mai nimic din crestinism dar eram dornica sa invat. Am cautat pe youtube inregistrari cu preoti dar nu am gasit inregistrari cu cateheze, nu am gasit un preot care sa explice Biblia, astfel am ajuns sa fiu sedusa de neoprotestantism. Nu am apartinut nici unei denominatii neoprotestante, deoarece ma gandeam ca toate sunt infiltrate de duhul satanei, dar ma uitam la predici pe youtube si imi facusem propria mea religie, o religie copy paste in care retineam ceea ce imi placea din anumite predici si ignoram ceea ce nu imi placea, o religie in care ma bazam pe propria mea minte in interpretarea Bibliei fara sa inteleg absurdul acestei abordari, caci fiecare om intelege diferit Biblia si astfel se ajunge la n interpretari care nu au cum sa fie toate adevarate.
Uram ortodoxia si preotii, consideram icoanele idoli si credeam ca nu exista bob de adevar in biserica lui Hristos, ci dupa mintea mea intunecata consideram ca biserica ortodoxa este pagana.

Intre timp am plecat din Romania si aici unde locuiesc este o adunare baptista. Imi doream tare mult sa ajung acolo si sa ma botez dar eram atat de bolnava incat efectiv nu aveam vlaga sa ma ridic din pat si sa merg la adunare. Acum, desigur, inteleg ca tot Dumnezeu a lucrat in asa fel incat sa nu ajung la baptisti si sa pierd botezul dreptei credinte.

In primavara-vara 2018 faceam un studiu biblic al Evangheliei dupa Ioan si citind aceste versete:
"Si le-a zis Iisus: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul este adevarata mancare si sangele Meu, adevarata bautura. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el."  am gandit ca Impartasania are suport biblic. Am vorbit in treacat despre acest lucru cu prietena neoprotestanta cu care faceam studiul biblic dar ea a trecut peste si nici eu nu am stat sa ma gandesc profund la insemnatatea respectivelor versete.

In toamna 2018 am simtit dintr-o data chemarea de a citi scrierile parintilor apostolici. Imi doream sa stiu ce credea biserica primara. Am ramas impresionata de martiriul sfintilor Igantie al Antiochiei si Policarp. Tot in aceeasi perioada la sugestii pe youtube mi-a aparut un video al parintelui Spyridon, nu stiu nici acum de ce am decis sa il vizionez, ma gandeam ca o sa rad bine la auzul "prostiilor debitate de preot", in schimb am fost miscata de intelepciunea preotului care transmitea mesajul atat de simplu, pe intelesul tuturor dar atat de diferit fata de ce auzisem eu la pastorii neoprotestanti, astfel am ajuns sa vizionez mai multe inregistrari cu el si in final sa cumpar cartea lui.
Citind cartea Pr Spyridon despre ortodoxie, inima imi dadea ghes spre dreapta credinta caci Dumnezeul dreptei credinte este diferit fata de dumnezeul neoprotestantilor, dumnezeu manios care are nevoie de jerta sangeroasa a fiului sau ca sa ne ierte, deci inima mea incepea sa se incalzeasca dar erau multe bariere peste care inca nu puteam trece.

Am inceput sa citesc Omilii la Evanghelia dupa Matei de Sf Ioan Gura de Aur. Aceasta bijuterie de carte este cea care m-a apropiat si mai mult de ortodoxie, in ea am putut sa ma privesc ca intr-o oglinda cand sfantul descria pacatosii, lucruri pe care nu le auzism niciodata la neoprotestanti. Am stiut, mai bine zis, sufletul meu a intuit sfintenia la care suntem chemati in dreapta credinta si ca ortodoxia nu este o religie ci drumul spre sfintenie si mantuire.
Desi cartea Sf Ioan Gura de Aur facuse o puternica impresie asupra sufletului meu tot nu puteam sa fac trecerea la ortodoxie deoarece nu puteam accepta venerarea Sf Fecioare si a sfintilor, dar nu mai eram nici neoprotestanta, deci eram tot in aceeasi situatie ca inainte numai ca acum imi alegeam din ortodoxie ce imi placea si ignoram ce nu imi placea. Totusi, undeva in strafundul inimii mele simteam ca trebuie sa ma abandonez cu totul dreptei credinte si intelegeam ca trebuie sa accept toata dogma bisericii ortodoxe.

Anul acesta de pasti a fost prima data cand am "auzit" cu adevarat slujba, mai cu seama prohodul m-a impresionat tare mult. Am urmarit slujbele live de la manastirea Putna si am ramas fascinata de tot ceea ce am vazut si tot ceea ce am auzit.

Pronia dumnezeiasca a facut sa ma regasesc cu o colega de liceu pe Facebook. Aceasta colega are un prieten preot cu care a fost colega in scoala generala. In perioada Pastelui am inceput sa povestesc prietenei mele despre chemarea ortodoxiei iar preotul ne-a recomandat sa citim rugaciunile de dimineata si de seara si acatsistul Invierii Mantuitorului. Am fost reticenta la inceput, gandindu-ma ca mai importanta este rugaciunea mea spontana pe care o inalt din toata inima si ma gandeam ca o rugaciune citita nu este o rugaciune autentica dar totusi am decis sa le citesc. Acele rugaciuni au fost ultima picatura necesara pentru a trece cu tot sufletul si toata fiinta mea la ortodoxie.

In toata aceasta perioada am cautat sa aflu cat mai multe despre succesiunea apostolica, despre istoria bisericii ortodoxe si catolice, de ce a avut loc marea schisma, am urmarit inregistrari in engleza cu preoti fosti pastori protestanti, nu am trecut la ortodoxie dintr-un impuls sau dintr-o credinta oarba, dimpotriva, avand in vedere cat am urat ortodoxia ceva extraordinar a trebuit sa se intample ca sa ma intorc la biserica pe care am hulit-o atat.
L-am rugat pe Dumnezeu de cateva ori sa ma ajute sa gasesc adevarul si daca adevarul este in biserica ortodoxa eu nu ma voi opune, timpul a trecut si eu m-am apropiat din ce in ce mai mult de biserica. Prima data cand am fost la biserica si m-am rugat in fata icoanei Mantuitorului am simtit o o mare bucurie, parca pluteam de fericire.

S-a nascut apoi dorinta de a ma spovedi si impartasi, de a avea un duhovnic. Dumnezeu m-a ajutat sa gasesc un duhovnic extraordinar care imi este tare drag si la aproape un an de cand am inceput sa explorez ortodoxia am ajuns sa ma spovedesc si impartasesc.
Nu am cuvinte sa exprim bucuria pe care o simt pentru ca am gasit biserica lui Hristos. Pe masura ce trece timpul nu ma plictisesc de ortodoxie, cum se intampla sa ma pictisesc de anumiti pastori, ci iubesc din ce in ce mai mult biserica.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toata rabdarea pe care a avut-o cu mine, mai cu seama cand Il huleam si cand huleam biserica Lui, ii multumesc ca nu m-a lasat prada invataturilor pagane, ii multumesc ca nu m-a lasat sa ajung sa ma botez la baptisti, ii multumesc ca s-a atins de inima mea si am putut sa imi deschid ochii si sa gasesc dreapta credinta.
Slava Tie, Dumnezeule! Slava Tie!


Tuesday, October 22, 2019

Caminul tau,un colt de rai - saptamana 3 (acasa la Sf Efrem cel Nou)

Agheazma langa paraclisul Sf Efrem unde se afla copacul pe care a fost martirizat sfantul.

            Iata-ne si in a treia saptamana a provocarii lansate de Irina. Provocarea acestei saptamani a fost curatenia si ordinea din casa si din viata. Eu incepusem de la inceputul lui octombrie sa fac curatenie si ordine in casa, o curatenie in profunzime ca sa nu intru in panica de Craciun. Am mai triat din lucruri, am mai decis ce trebuie dus la reciclare dar toate astea au avut loc inainte de provocarea saptamanii a treia.
Saptamana aceasta, ca un facut, nu am reusit sa ma ocup de curatenia casei, pare ca mereu sunt cu un pas in urma provocarii, dar desi nu am reusit sa ma ocup de curatenia casei m-am ocupat de curatenia sufletului, ceea ce a fost mult mai important pentru mine.

Ca o coincidenta, in aceasta saptamana in care trebuia sa facem curatenie in casa si in viata eu am ajuns pentru prima data in viata mea la taina spovedaniei, curatindu-mi astfel sufletul de pacate.
Inainte de spovedanie am fost cu duhovnicul la Sf Efrem cel nou unde duhovnicul m-a binecuvantat cu agheazma de la sfant, acesta fiind primul simbol al curatirii, apoi am fost la biserica unde m-am spovedit. De la sfant am plecat acasa cu agheazma, ulei de la candela si o iconita.

Cat de greu am facut aceasta curatenie a sufletului marturisind pacate pe care cu greu le-am rostit si cu cat efort am ajuns la duhovnic, dar dupa spovedanie m-am simtit mult mai usoara si bucuroasa.
Cum am ajuns la duhovnic si la sfant o sa scriu intr-o alta postare. A fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care a trebuit sa le fac, din cauza bolii care m-a dus la agonie si bine-nteles din cauza piedicilor dusmanului oamenilor, dar Dumnezeu m-a ajutat sa ajung si sa imi curat sufletul. De cand tanjeam sa merg la spovedanie si in sfarsit s-a intamplat.
Slava Domnului si sfintilor Sai!




Tuesday, October 15, 2019

Caminul tau, un colt de rai - saptamana 2

Saptamana aceasta a fost o saptamana in care nu am reusit sa ma cufund in totalitate in liniste, totusi au fost si zile care m-au odihnit si pe care le-am perceput ca pe o curatire duhovniceasca, o linistire a mintii, o claritate a gandurilor.
Unul din aceste momente a fost cand nu am deschis telefonul si laptop-ul, astfel am avut timp pentru gandurile mele, pentru citit, mi-am umplut mintea cu lucruri duhovnicesti in loc de zgomotul facebook-ului, dar ce am remarcat este ca si convorbirile cu familia extinsa sunt o piedica in concentrarea asupra lucrurilor duhovnicesti. Cat de putin imi indrept mintea spre altceva este suficient sa imi abata atentia de la Dumnezeu, sa imi amorteasca inima si sa ma leneveasca duhovniceste.
Scrisul in agenda m-a odihnit si mi-a adus bucurie si pace in suflet. Din pacate nu am apucat sa scriu zilnic si imi doresc sa continui acest obicei, chiar daca nu voi reusi sa scriu in fiecare zi.

Ce ma retine in a rupe legaturile cu lumea virtuala? Locuind in alta tara tin legatura cu rudele si prietenii pe Facebook, apoi urmaresc diverse canale cu continut religios pe Youtube, deci nu pot pur si simplu sa evit internetul dar ma tot gandesc cum sa fac, sa imi planuiesc cateva ore pentru vorbit cu rudele si vizionat clipuri pe Youtube si in rest sa imi petrec timpul in liniste.
Cand mintea nu este asaltata de tot zgomotul internetului se indulceste de la regasirea sinelui, sine care este debusolat de toate reclamele, pozele, informatiile in exces de pe internet.
Sper sa reusesc sa reduc la minimum timpul pe internet, sa ma concentrez pe rugaciune, sa imi astern sufletul pe hartie, sa aleg cele bune, cele care zidesc, nu cele care ancoreaza in lumesc.

Imi doream ca saptamana a treia sa fie o saptamana in care sa ma concentrez mai mult pe linistea mea dar aceasta saptamana se anunta a fi si ea una agitata si se va incheia cu un drum, drum de care imi este frica deoarece boala mea cronica isi arata coltii tocmai acum cand trebuie sa fiu intr-o conditie buna. Nadajduiesc insa in ajutorul lui Dumnezeu.


Friday, October 11, 2019

Despre unirea cu Dumnezeu

Extras din Marii initiati ai Indiei si Batranul Paisie:

Sufletul omenesc, prin însăsi natura lui, poate primi fie harul dumnezeiesc, fie energia demonică. Totul depinde  exclusiv de vointa liberă a omului, de intentia lui asumată prin fapte. Când omul se apropie de Dumnezeu, de Hristos, prin păzirea poruncilor Lui si prin participarea la Sfintele Taine pe care însusi Iisus Hristos le-a întemeiat pe pământ si le-a încredintat ca mostenire vesnică Bisericii pe care tot El a întemeiat-o, atunci sufletul primeste înlăuntrul său pe Dumnezeu.

Prin Taina Sfintei împărtăsanii se întâmplă ceea ce însusi Hristos a făgăduit: Cel ce mănâncă trupul Meu si bea sângele Meu rămâne întru Mine si Eu întru el (Ioan 6, 56).
Prin păzirea poruncilor, Hristos si Dumnezeu Tatăl vor locui înlăuntrul omului care îi va iubi: Dacă Mă iubeste cineva, va păzi cuvântul Meu, si Tatăl îl va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el (Ioan 14, 23).
Asadar, în felul acesta omul devine teofor, adică ajunge să-L poarte pe Dumnezeu permanent înlăuntrul său. Sufletul unui asemenea om se uneste atât de strâns cu Dumnezeu, încât devine una cu El: Cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El (I Cor. 6, 17). Sufletul omului se îndumnezeieste si dobândeste prin har însusirile pe care Dumnezeu le are prin fire: nemurire, lumină, slavă, cunoastere a trecutului si a viitorului, stăpânire asupra materiei, si multe altele.

Lumina lui Hristos care sălăsluieste în sufletul unui astfel de om este atât de intensă încât se manifestă vizibil si la nivelul trupului, fâcându-l să strălucească - în sens literal. Când omul acesta doreste, din ratiuni pe care el le cunoaste, descoperă slava sufletului său si altor persoane cu care intră în contact, asa precum Hristos le-a descoperit dumnezeirea Sa celor trei ucenici ai Săi pe Muntele Tabor: Iisus a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob, pe Ioan, fratele lui, si i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Si s-a schimbat la fată înaintea lor, si a strălucit fata lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au făcut albe ca lumina... (Matei 17, l-2).

Biserica Ortodoxă aduce drept mărturie multimile de sfinti care, de-a lungul tuturor celor două mii de ani de existentă a sa, au avut nenumărate asemenea experiente si harisme. Toti acesti sfinti ai Bisericii adeveresc cuvintele Domnului Iisus Hristos: Cel ce crede în Mine va face si el lucrările pe care le fac Eu, si mai mari decât acestea va face (Ioan 14, 12), dar si Fără Mine nu puteti face nimic (Ioan 15,5).

Tuesday, October 8, 2019

Caminul tau, un colt de rai - saptamana 1

In luna octombrie Irina are o provocare de suflet, o provocare in care ne reintoarcem atentia la Dumnezeu si la lucrurile care conteaza, o provocare in care ne luam o pauza de la media si profitam de liniste pentru a privi in sufletele noastre.

Anul acesta mi-am dorit si eu sa particip dar prima saptamana a fost cumva ratata. Irina a inceput mai tarziu provocarea si am crezut ca anul acesta nu va mai avea loc dar am fost si pe ultima suta de metri cu rudele aflate in vizita care au plecat duminica, deci saptamana nu a fost nicicum linistita si lipsita de agitatie asa cum ar fi trebuit sa fie prima saptamana a provocarii.
Duminica a fost si ea agitata, exact cand ne pregateam sa plecam la plimbare am dat nas in nas cu un caine mare, scapat de la vecini, care a inceput sa ne latre, nicidecum scenariul acela de relaxare si liniste la care speram.

Traversez o perioada in care orice lucru neprevazut ma agita si imi strica linistea. E drept ca nici eu nu sunt lipita de Dumnezeu, singurul care ne da cu adevarat pacea, si vreau cumva sa impac si capra si varza, adica sa merg si cu FB, youtube, etc in paralel cu credinta, lucru care nu functioneaza caci ambele ma trag in directii diametral opuse, de aceea Hristos ne-a spus ca nu putem sluji la doi stapani pentru ca pe unul vom iubi si pe celalalt vom uri. Cu cat petrec mai mult timp pe social media cu atat mi se pare o corvoada canonul de rugaciune, deci vorbele Lui Hristos sunt pline de intelepciune si adevar. Pe cat de usor mi se pare sa pierd timpul pe FB si youtube, pe atat de greu imi e apoi sa imi adun mintea la cele duhovnicesti.

Sper ca macar pentru restul provocarii sa iau o pauza de la social media. Am de terminat o carte in format electronic si apoi voi incepe sa citesc carti in format fizic ca pe timpuri, abia astept.






Monday, October 7, 2019

Crestinii si filozofia New Age

Extras din Marii initiati ai Indiei si Batranul Paisie:

"Asadar, acest swami Vivekananda a devenit celebru in Occident, cu precadere in Anglia si America, la inceputul secolului XX. Si-a petrecut viata conferentiind despre hinduism oriunde era solicitat. S-a straduit sa intemeize si cateva centre hinduse, bucurandu-se de ceva mai mult succes in America. Aceasta misiune i-a fost incredintata ca si datorie a vietii sale de catre maestrul sau, gurul Rama Krishna, un mare "sfant" al hindusimului. A murit in jurul anului 1930.

Citisem cateva din cartile sale, fapt pentru care mi-a starnit un viu interes testamentul lui, pe care l-am gasit intr-unul din rafturile bibliotecii. O carte cu putine pagini, pe care insa n-o mai vazusem, si nici nu mai auzisem vreodata despre ea. De altfel n-am mai intalnit-o pana astazi nicaieri altundeva. Am inceput deci sa o citesc. Foarte curand, am ramas stupefiat de continutul ei! Era marturisirea existentei unui efort sistematic, concertat cu precizie de-a lungul mai multor etape, cu scopul schimbarii politice si, in cele din urma, a cotropirii lumii occidentale crestine de catre conceptiile orientale. Punctul terminus al acestui plan era distrugerea definitiva a crestinismului.

Vivekananda vorbea de o riguroasa strategie care fusese initiata cu cateva generatii inainte de el si care se afla deja in curs de aplicare. In stadiul actual, se urmarea pregatirea mentalitatii occidentale pentru asumarea conceptiilor orientale despre lume si Dumnezeu. Planul in sine era conceput de niste fiinte spirituale superioare, in orice caz nu de catre oameni, din cate lasa sa se inteleaga textul. Vivekananda se socotea un umil slujitor al acestui plan, si se plasa pe sine intr-o serie de nume apartinand altor oameni care isi pusesera in trecut viata in slujba aceluiasi scop. Era satisfacut de felul in care se achitase de partea sa de datorie, si parasea aceasta viata "implinit".

M-a impresionat, pe de o parte, marturisirea fatisa a faptului ca exista o veritabila strategie de cotropire religioasa a lumii occidentale, iar pe de alta parte, caracterul atat de pervers al acestui plan.

Cine ar fi banuit, de exemplu, ca stiinta psihiatrica a fost utilizata in acest scop? Parintele psihiatriei contemporane, Karl Jung, nu face nici o descoperire novatoare, asa cum ar fi multa lume tentata sa creada. El colecteaza pur si simplu toate "revelatiile" hinduismului despre sufletul omenesc, despre structura si functionarea lui, converteste definitiile sanscrite intr-un limbaj personal, simplu si accesibil, le cosmetizeaza cu o terminologie stiintifica si le prezinta societatii occidentale ca pe niste descoperiri. Pe masura ce ele sunt receptate cu entuziasm in medii tot mai largi, Jung elaboreaza lucrari al caror caracter metafizic devine din ce in ce mai explicit, pentru ca la sfarsitul vietii sa-si marturiseasca public atasamentul fata de hinduism. Cata lume a fost avizata asupra farsei jucate de Jung? Un cititor pasionat al cartilor sale este deja influentat, acomodat cu o intreaga suita de conceptii hinduse. Este un exemplu tipic de infiltrare oculta a unor anumite tipuri de idei..."




Privind in jurul meu remarc cu tristete ca acest plan de cotropire al crestinismului este in plina desfasurare, multi crestini adoptand inconstient concepte hinduse, astfel auzim crestini vorbind de karma, ba in cazuri extreme sunt crestini care vorbesc chiar si de reincarnare. Cati crestini nu practica meditatii, mindfulness si yoga? Cati crestini nu cred ca "daca isi doresc ceva cu adevarat tot universul conspira pentru indeplinirea visului lor"?

Hinduismul nu este oferit occidentalilor, explicit, pe o tipsie, ci este inoculat intr-o maniera disimulata, astfel cei care nu vor sa aiba de-a face cu filozofia hindusa cad in mirajul altor idei moderne, fara sa isi dea seama ca adera la filozofia hindusa.
Metoda moderna prin care sunt sedusi crestinii se numeste New Age. Este o ideologie care suna bine, esti stapan pe destinul tau prin practicarea afirmatiilor pozitive, dar prin acest lucru te indepartezi de Hristos, omul nu este stapanul destinului sau ci este creatia lui Dumnezeu, cel care este Stapanul tuturor.
Ideologia New Age il "accepta" pe Hristos ca unul dintre maestri initiati dar ii neaga divinitatea absoluta.
Tot ceea ce este acum la moda e New Age: Eckhart Tolle, cartea Secretul, Paulo Coelho: autorul cartii Alchimistul, celebra serie Conversatii cu Dumnezeu sunt doar cateve exemple. Ideile propuse de acesti autori se regasesc in limbajul si filozofia de viata a multor crestini, fapt care ma indurereaza tare mult.

Aceasta filozofie prezinta un dumnezeu impersonal cand Dumnezeul nostru este un Dumnezeu personal, care relationeaza cu fiecare in parte, care S-a intrupat si S-a lasat rastignit din dragoste pentru creatia Sa.
Regasim aici concepte precum energie pozitiva si energie negativa care guverneaza toate aspectele vietii, de altfel insusi dumnezeul New Age este o forta, o energie creatoare care poseda atat trasaturi pozitive, cat si negative.
Zeul Vishnu a invatat ca atunci cand energia pozitiva este folosita, energia negativa se va ivi si ea. Aceasta energie negativa este complementara energiei pozitive, ambele fiind parte a unui intreg manifestat prin dualism. Toata creatia este inteleasa prin dualism ceea ce este strain crestinsmului.

In mindfulness, care este o metoda nascuta din budism, care la randul sau este nascut din hinduism, oamenii sunt incurajati sa isi observe gandurile fara sa le judece si fara sa adere la o conceptie absoluta asupra binelui si raului. In filozofia orientala nu are cum sa existe o notiune absoluta a raului asa cum este in crestinism, din moment ce raul este complementar binelui, de altfel tot panteonul zeitatilor lor reprezinta diferite forme ale lui Brahman-dumnezeul suprem, astfel se ajunge la absurditati precum adorarea si oferirea sacrificiilor zeitei mortii Kali, care este reprezentata cu o sabie intr-o mana si cu un cap taiat in cealalta mana, ea poarta o ghirlanda de cranii si o fusta din brate dezmembrate.

In crestinsim binele si raul sunt concepte absolute, astfel tot ce e bine si ce e rau sunt asa pentru ca Dumnezeu spune acest lucru si Dumnezeu nu este schimbator, El ESTE si El ramane acelasi in veac, atunci binele si raul nu se pot schimba si ceea ce El a declarat ca e bine va ramane bine in veac, ceea ce El a declarat ca e rau va ramane rau in veac. Binele si raul nu sunt notiuni complementare care fac parte din acelasi intreg ci binele este Insusi Dumnezeu, El este sursa binelui care a existat dintotdeauna, raul nu a existat dintotdeauna si nu a fost creat de Dumnezeu, raul este alegerea libera de indepartare de Dumnezeu, caci ce altceva ar putea exista acolo unde binele nu este prezent, binele fiind Insusi Dumnezeu?

Mai exista si meditatii de golire a mintii in care se incearca linistirea mintii prin eliminarea gandurilor, acest lucru este o mica prefigurare a Nirvanei unde sufletul ajunge in nefiinta. Acesta este scopul filozofiilor orientale: nefiinta!
Cat de departe de crestinism al carui scop este viata, Hristos Insusi este viata si ce a luat fiinta nu poate ajunge in nefiinta deoarce Dumnezeu este un Dumnezeu al creatiei si al vietii, nu al distrugerii si al mortii.
Crestinul nu trebuie sa isi goleasca mintea ci sa isi umple mintea cu Hristos. Crestinul trebuie sa "mediteze" la intruparea lui Hristos, la moartea lui Hristos pe cruce, la pacatele personale.

Nici o alta cale in afara de crestinsim nu duce la Datatorul de viata ci sunt invataturi demonice. Scopul demonilor este de a pierde cat mai multe suflete si minciuna pe care o soptesc astazi oamenilor este aceeasi minciuna pe care a soptit-o Satana protoparintilor nostri: veti fi ca Dumnezeu!
Asta propune filozofia orientala, omul ajunge stapan pe destinul sau, toata puterea este in mintea sa, in subconstientul sau si daca ajunge sa isi controleze subconstientul ajunge sa isi controleze destinul. Ratiunea umana este exaltata si omul este indrumat sa se supuna propriei ratiuni, dar ratiunea noastra este foarte usor influentabila, de aceea trebuie sa nu ascultam de ratiunea noastra care este atrasa de pamant si pacat si de tot ceea ce este lumesc ci sa ascultam de Dumnezeu prin Cuvantul Sau, prin Invataturile Bisericii si prin scrierile sfintilor.

Am scris aceste randuri ca o cunoscatoare a invataturilor spirituale orientale, inainte de a deveni crestina am fost atrasa de budism si New Age, deci cunosc seductia acestor idei dar mai stiu si ca aceste idei sunt false si palesc atunci cand sunt comparate cu crestinsimul.

Sa ne ajute Dumnezeu sa nu cadem in ratacire. Doamne, pomeneste-ne in Imparatia Ta!






Friday, October 4, 2019

Jurnal 4 Octombrie



Azi: vineri 4 Octombrie. Afara e intunecat si ploua. Gata, vine toamna!

Sunt recunoscatoare: pentru ca Dumnezeu mi-a calauzit pasii spre Biserica Sa.

Ma bucur: dupa cativa ani de inactivitate, timp in care am si sters fostul blog, ma bucur sa scriu din nou o fila de jurnal.

Ma gandesc: ma tot gandesc la o rutina de curatenie si organizare a treburilor casnice. Indiferent de abordare ajung mereu in acelasi punct. Problema, din punctul meu de vedere, sunt lucrurile in exces pe care le am in casa si de care nu ma pot lipsi in totalitate. O sa mai triez din lucruri, mai cu seama in bucatarie, si sper ca acest lucru sa imi usureze munca.

Sper: sa citesc mai mult si sa pun in practica ceea ce citesc.

In bucatarie: mancare de varza cu legume, salata de icre.

In casa: e dezastru, de saptamana viitoare o sa ma ocup de casa. Luni am treaba dar de marti incep curatenia de toamna.

Citesc: Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie- o carte interesanta despre un tanar in cautarea adevarului, cautare care l-a purtat din Sfantul munte Athos pana in India pentru a compara ortodoxia si yoga si a gasi astfel calea prin care putem ajunge la adevaratul Dumnezeu.

Mi-a placut: acest film, de obicei nu prea mai am rabdare sa ma uit la filme dar acest film chiar m-a captivat prin povestea pe care o prezinta dar si prin faptul ca este atat de diferit fata de productiile hollywoodiene.


Vreau: sa fac magiun la slow cooker, nu stiu daca o sa imi iasa dar o sa incerc.

Un citat: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.


Un sfarsit de saptamana binecuvantat!