Sunday, April 26, 2020

Jurnal de carantina




Nu am mai scris de mult jurnalul, parca am simtit ca nu am ce sa spun sau ca e mai bine sa fiu tacuta.
Am citit in Pateric, parca, un avva care a spus ca a regretat de fiecare data cand a vorbit dar nu a regretat niciodata cand a tacut.
Cuvinte la care trebuie sa meditez si pe care as vrea sa mi le insusesc.



Programul meu nu s-a schimbat aproape deloc in aceasta carantina. Suntem rupti de lume, intr-o livada unde este mereu liniste si bucurie. Totusi este si o schimbare majora si anume faptul ca sotul este mereu acasa, lucrul acesta a fost foarte benefic pentru relatia noastra si simt ca parca suntem in a doua luna de miere.




Citesc volumul 2 din colectia invataturilor Sf Paisie Aghioritul. Cata simplitate. Intr-adevar credinta adevarata este simpla, este precum credinta unui copilas, eu mi-am complicat singura viata prin rationalism, filozofie, prin duhul lumii moderne care cauta sa inteleaga cu mintea in loc sa simta cu inima.
Cat de greu imi este acum sa ma intorc la simplitate. Imi aduc aminte de mamaia mea, nu stia teologie dar avea mult mai multa credinta decat mine, avea o incredere oarba in Dumnezeu, increderea aceea pe care o aveau oamenii batrani de la tara si pe care eu cu toata teologia nu o pot atinge.



In bucatarie am supa de linte, pollo alla cacciatora (pui in stil vanatoresc, reteta italieneasca) pe care il servesc cu piure si salata verde, budinca de vanilie facuta clasic din galbenusuri, faina, lapte, zahar si pastaie de vanilie, am facut si un sos de capsuni pentru budinca din capsuni congelate si zahar. Am dat-o in bara cu zaharul dar o sa ma apuc iar de provocarea mea fara zahar. Nu imi face bine sa mananc zahar dar cum iubesc dulciurile mai fac si greseli.

In acest post ne-a placut mult o mancare facuta cu fasole neagra servita cu orez simplu, lipie si un sos grozav facut din rosioare cherry, ardei rosu, ardei iute, ceapa, usturoi, ulei de masline, miere, otet de mere, totul gatit pana sunt gata legumele si apoi mixat cu blenderul vertical.




O mare greseala pe care am facut-o in ultima perioada a fost sa beau 2 cafele fara cofeina (dar chiar si cafeaua decaf are ceva cofeina in ea) si niste ciocolata, atat cofeina din cafea cat si teobromina din cacao sunt stimulatorii iar eu trebuie sa ma feresc de asa ceva pentru ca imi fac foarte rau, drept urmare a escapadei mele, mai degraba a prostiei mele, am regresat iar cu sanatatea, micul progres pe care cu greu l-am atins in acest an s-a pierdut in cateva zile.
Am iar probleme cu somnul si daca nu dorm bine sunt terminata. Slava Domnului pentru masina de spalat vase, nu stiu ce m-as fi facut fara ea.
Orele la care adorm sunt iar razna si indiferent cat incerc sa imi reglez ritmul circadian, nu imi iese.
Intr-o noapte am dormit doar 1.5 ore si apoi tot tarziu am adormit chit ca eram moarta de oboseala. Cand trec un anumit prag al oboselii nu mai pot adormi tocmai din cauza oboselii.
Inca nu disper, mi-am propus sa stau zilnic la soare, sa contemplez natura, sa ma incarc de starea de bine pe care mi-o ofera maslinii, sa mananc cat mai multe legume, sa renunt la zahar, sa renunt pe cat pot la tot ce este negativ, sa ma inconjor de lucruri care imi aduc bucurie si bine-nteles sa ma rog mai mult, rugaciunea imi aduce o stare de bine si liniste si sunt convinsa ca ajuta mult sufletul atat cat si trupul.





Va pup si va doresc pace si liniste!

Sunday, April 19, 2020

Hristos a inviat!




Hristos a inviat! Va doresc un Sfant Pasti luminat si plin de bucurie chiar daca situatia este asa cum este si am fost lipsiti de Biserica si de Sf Slujba a Invierii.
La 12 noaptea m-a trezit la realitate zgomotul focurilor de arma si al artificiilor. In Grecia Invierea se sarbatoreste cu fast si zgomot mare, reminescenta a timpurilor din ocupatia otomana cand grecii aveau voi sa bata clopotele doar o data pe an: de Inviere.

Eu am avut iar o cadere duhovniceasca, am inceput in "forta" Postul Pastelui cu multe planuri dar exact cand eram pusa pe fapte mari am avut niste neintelegeri cu sotul meu si asta a dus la racirea mea duhovniceasca. Nu inteleg de ce sunt atat de slaba duhovniceste, cel mai mic obstacol ma doboara si apoi cad intr-o nesimtire infricoasatoare. 
Din putina mea experienta de crestina am invatat ca atunci cand imi fac planuri acestea nu imi reusesc. La fel a fost in Postul Craciunului. Sper sa nu imi mai fac planuri si sa nu mai incerc sa infaptuiesc lucruri care inca sunt prea grele pentru mine, avand in vedere nivelul meu duhovnicesc.
Apoi starea mea de sanatate s-a inrautatit si am avut zile cu dureri si nopti cu insomnie. Azi noapte am reusit sa dorm bine si datorita somnului astazi m-am simtit mai bine. Am si iesit azi la o plimbare dar efortul a fost prea mare si acum sunt epuizata.

M-am gandit des la voi si chiar mi-a lipsit blogul dar am fost intr-o stare ca nici nu as fi stiut ce sa spun. E groaznic cum ma simt atunci cand ma indepartez de Dumnezeu. Cand gasesc drumul inapoi la El totul se schimba si simt pace si liniste si bucurie.
Ma intreb de cate ori o sa tot cad, de cate ori o sa ma tot ratacesc si daca vreodata o sa fiu stabila duhovniceste.

Zilele acestea am vizionat aceasta conferinta a parintelui Macarie despre relatia dintre soti, o prezentare extraordinara pe care o recomand din tot sufletul, chiar si celor care nu sunt casatoriti pentru ca au ce invata de la parintele. Am recunoscut multe greseli pe care le-am facut in relatia cu sotul meu, greseli facute din nestiinta dar care au ajuns sa devina obiceiuri.
Am pus in aplicare cele 10 min sugerate de parinte si sper sa ne ajute. Abia de cand am devenit ortodoxa am aflat de rabdare, de jertfa si chiar daca acestea sunt inca grele pentru mine ma bucur ca macar am aflat de aceste lucruri si astfel am si eu un ideal spre care sa nazuiesc.




Cateva poze de la plimbarea de astazi. La noi e cald si frumos si portocalii sunt in floare. Este o incantare sa ne plimbam pe langa portocali, ador mirosul florilor de portocal si acum ca pomii sunt in floare se simte un miros placut dulceag in vazduh.

Va pup cu drag! Doamne ajuta!