Monday, June 29, 2020

Jurnal

     

            De vreo doua saptamani au inceput sa cante cicadele, semn ca a venit caldura mare. Nu sunt o impatimita a sezonului estival dar parca incep sa ma acomodez mai bine cu verile toride din Grecia.
Azi am fost la cumparaturi si am ajuns acasa gata obosita, supermarketul la care am fost e la aprox 17 km distanta de casa, cel mai apropiat e la 14 km, e obositor dar nu pot avea atat trai in natura cat si confort, deocamdata prefer sa nu am magazinele aproape dar sa am livezile de maslini in jurul casei si marea aproape.
Mi-am luat banane sa imi fac inghetata din banane congelate, imi e o pofta de inghetata dar nu vreau sa mananc inghetata clasica pentru a evita zaharul si lactatele.
Vreau sa mananc mai multe salate si mai putina mancare grea, la caldura asta nici nu ar pica bine.
In perioada asta ma axez pe supa de rosii, salata din legume cu ton, pui si legume stir fry cu orez basmati, supa de linte rosie in stil oriental, hummus, cruditati, somon cu broccoli si orez basmati, o reteta turceasca de chiftele din carne de miel si legume facute la cuptor, oua fierte si bine inteles multa apa.
Pentru pofta de dulce am curmale Medjool, inghetata de banane congelate, budinca din seminte chia cu miere/ sirop artar, fructe de padure si lapte de migdale facut in casa. Aproape zilnic am gustari compuse din seminte de dovleac si nuci.
Azi am cumparat o varza si maine o sa gatesc o mancare vegana din varza si multe legume: ceapa, morcov, ardei rosu, dovlecel.
Lactatele vreau sa le reduc/ elimin. Nu ma omor cu lactatele dar imi place mult sosul de iaurt cu usturoi, sau iaurt de oaie cu patrunjel tocat, cu sosurile astea pe baza de iaurt o sa imi fie mai greu dar sper sa le reduc si pe astea pentru ca lactalele ma baloneaza teribil, de altfel si doctorita mi-a spus sa le reduc.
As vrea sa incep iar plimbarile, imi propun sa merg pe jos de cateva ori pe saptamana dar ramane de vazut daca va rezista organismul meu. 



Sambata am facut curat in dormitor, am mutat patul ca sa pot spala cum trebuie sub pat, am intors salteaua, schimbat asternutul si atat de mult am obosit, cred ca am dormit vreo 4 ore si m-am trezit intepenita si in dureri, mi-am spus sa incerc, in pofida durerilor, sa merg la Sf Liturghie. Pana la urma m-au lasat durerile si am ajuns la biserica. M-am simtit atat de bine dupa Liturghie.
Ma gandesc cat de mult s-a schimbat viata mea in bine de cand am imbratisat Ortodoxia, de cand am inceput sa merg la biserica si sa citesc carti duhovnicesti.
Mersul la biserica imi aduce bucurie si pace in suflet. Sunt increzatoare ca viata mea se va schimba si mai mult in bine, cu adevarat gustam din Imparatia Cerurilor inca de aici, din viata aceasta.
De la ultima spovedanie am remarcat ca desi am avut momente de suparare nu am abandonat rugaciunea. Cum dadeam de un obstacol (suparare, pacat) era suficient sa ma racesc si sa ma indepartez de Dumnezeu desi, culmea, ma simt mult mai rau cand nu ma rog, deci este un paradox de ce ma rup cu atata usurinta de rugaciune cand stiu cat de bine imi face. Cu atat mai mult ma bucur ca pare ca m-am stabilizat in rutina de rugaciune.

Duhovniceste planurile mele sunt:
-sa ma tin de rugaciune
-sa merg in fiecare duminica la Sf Liturghie
-sa tamaiez cat mai des in casa
-sa iau anafura si agheazma pe stomacul gol
-sa am grija sa am mereu candela aprinsa
-sa citesc carti duhovnicesti (acum citesc vol 3 din colectia Sf Paisie Aghioritul)
-sa ma spovedesc cum simt ca ceva imi apasa sufletul



Cand am fost ultima data la ieromonahul meu drag m-am plans de lipsa de iubire si el mi-a spus ca noi oamenii vrem iubire, cautam iubire dar nu o daruim si atunci cand imi doresc ceva sa nu astept acel lucru ci sa il daruiesc eu, sa nu ma gandesc si sa nu fac lucruri care sa imi aduca mie bucurie (se referea, evident, la bucuria egoista), sa nu am asteptari ci sa fac cele cerute de Hristos si asta imi va aduce bucuria cea adevarata. Deci acum, cu ajutorul Domnului, as vrea sa nu mai am asteptari de la ceilalti ci eu sa ma port cu dragoste cu toti. O sa fie foarte greu si un proces de lunga durata caci toata viata mi-am cultivat egosimul si dragostea de sine dar cred ca cu ajutorul bisericii, a tainelor, a rugaciunii orice este posibil.


Va imbratisez si va doresc o saptamana binecuvantata!


Monday, June 22, 2020

Plimbarea de duminica

              Ieri, dupa Sf Liturghie, am fost la plimbare prin oras. A fost o zi insorita si frumoasa si am decis sa mergem si la o cafenea sa beau un fresh de portocale si sa ma bucur de priveliste.
Eu nu merg niciodata la cafenele dar pentru ca m-am simtit mai bine am decis sa fac ceva diferit. In ultima perioada nici la plimbare nu mai puteam sa merg fara sa am apoi consecinte negative si ma bucur ca plimbarea de ieri nu mi-a facut rau.




Biserica la care merg.

Privelistea de la cafenea.

Saturday, June 20, 2020

Un nou inceput si o despartire



Am lipsit de pe blog deoarece problemele mele de sanatate ajunsesera sa se acutizeze si mai mult. Totul a culminat cu o noapte in care am dormit doar 30 min. Aveam mereu dureri si stari de epuizare crunta.
Pe 12 Mai am inceput consultatiile cu un specialist si incet incet incep sa ma simt mai bine. Drumul spre sanatate e de lunga durata, minim 1.5-2 ani si in rastimpul asta voi mai avea coborasuri dar cred si sper ca la sfarsitul acestei perioade sa fiu mult mai bine decat cum sunt acum.
Terapia pe care o urmez este din medicina alternativa, terapeuta mea este atat medic alopat dar este specializata si in medicina alternativa. Tatal ei este medic alopat, el a suferit la randul lui de boala pe care o am eu si a gasit vindecarea pe pielea lui prin metode alternative.
In toti anii astia am citit enorm pe subiectul asta si cred ca acest medic este cel mai competent specialist pe boala mea, citind blogul lui mi-am recunoscut simptomele si starile de boala. El este foarte scump si inaccesibil mie financiar dar fiica lui are un tarif mai accesibil si sunt convinsa ca se consulta cu tatal ei si ca tratamentul pe care il recomanda este acelasi tratament pe care il recomanda si tatal ei.

Azi am fost la manastire sa il vad pe ieromonahul meu drag. Luni sau marti va pleca de pe insula. Parca se rupe o bucatica din sufletul meu. Am stat iar de vorba si m-a miscat delicatetea lui cat si autenticitatea lui. Ce ciudat este sa te legi sufleteste de cineva pe care l-ai vazut doar de cateva ori.
Am reusit si am gasit alt preot care vorbeste limba engleza, acest preot nu este un preot care spovedeste dar pt ca situatia este de asa natura a primit aprobare de la mitropolie sa ma spovedeasca.
Nu stiu cum mi-a scos Dumnezeu in cale acesti preoti deoarece si preotul la care voi merge de acum inainte este un preot deosebit.

Dupa ce am plecat de la calugar am fost intr-o mica excurise intr-un loc in care nu mai fusesem niciodata. A trebuit sa traversam muntele si drumul a fost destul de periculos serpuind pe marginea unei stanci si fara sa aiba parapet dar am ajuns cu bine si ne-am bucurat de priveliste, de culoarea superba a marii si de mirosul ei specific impletit cu miros de pini.





Cat de ciudat este sa vedem strazile goale, normal ar fi trebuit sa fie pretutindeni plin de turisti.
Am fost apoi si la o alta manastire, acolo nu sunt calugari iar in biserica slujeste un preot de mir Liturghia. Cat de mult mi-a placut acolo. O oaza de liniste si verdeata. Un miros imbatator de pini. Doar albinele, viespile si pasarelele ce se auzeau.
Cu siguranta vom mai merge la acea manastire.









Saptamana aceasta am avut o mare bucurie. A ajuns la mine cartea Omilii la Matei a Sf Ioan Gura de Aur. Am inceput sa citesc aceasta carte la sfarsitul anului 2018 cand am inceput calatoria mea spre ortodoxie si mi-a placut foarte mult. Am cautat-o la toate librariile online si nicaieri nu era pe stoc. Pana la urma am gasit-o undeva la mana a doua si am cumparat-o. O voi reciti in postul Craciunului.



Mi-a lipsit blogul si mi-ati lipsit si voi si nu, nu sunt doar vorbe spuse in vant, eu chiar apreciez faptul ca am gasit in blogosfera persoane cu acelasi interes ca mine: Dumnezeu, ortodoxia si mantuirea.
Va pup cu drag!