Wednesday, October 21, 2020

Prima mea impartasanie


                    
                     Prima mea impartasanie... Ei bine, nu a fost chiar prima impartasanie, desi nu imi aduc aminte cred ca macar o data si tot m-am impartasit in copilarie insa a fost prima impartasanie ca adult, constienta de ceea ce inseamna Sfanta Impartasanie.
Anul trecut, Vineri 18 Octombrie am mers la Atena pentru a ma spovedi si pentru a fi mirunsa si Duminica 20 Octombrie 2019 am luat prima impartasanie din viata mea de crestina.

Drumul nicidecum nu a fost fara peripetii.
Joi am avut o cearta apriga cu sotul meu in urma careia amandoi am spus ca nu mai mergem la Atena. Aveam biletele de avion cumparate dar eram atat de suparata si imi era atat de rau.
Am avut o criza de deznadejde in plina noapte, eram singura acasa si nu stiam ce sa fac. Am in lista de FB un prieten diacon din SUA caruia i-am scris atunci si s-a nimerit ca el sa fie online si sa imi raspunda. Am luat o bucatica de prescura, am pus icoana Invierii Mantuitorului pe pieptul meu si m-am linsitit. In noaptea aceea am reusit sa dorm si m-am trezit a doua zi odihnita.

Am decis sa mergem la Atena. Sotul a insistat sa mergem mai devreme la aeroport, ajunsi acolo, dupa ce am trecut de filtru, sotului i-a scapat buletinul din mana fara sa isi dea seama, intamplarea a facut ca eu sa ma intorc sa ma uit dupa el exact in momentul in care i-a cazut buletinul jos si asa am putut sa il atentionez, altfel sotul nu ar fi reusit sa se imbarce fara actul de identitate.
Ajunsi la poarta de imbarcare era cat pe ce sa pierdem avionul, lumea era deja in avion si poarte de imbarcare se inchidea ceea ce a fost mai mult decat straniu deoarece imbarcarea trebuia sa se termine mai tarziu dar surpriza a fost ca avionul a decolat cu 15 min mai devreme! Am luat de mai multe ori avionul in viata mea iar sotul a luat avionul de foarte multe ori, niciodata nu ni s-a intamplat sa decoleze mai repede avionul. Daca nu am fi plecat mai repede de acasa am fi pierdut avionul, daca nu m-as fi intors exact la momentul potrivit nu as fi vazut cum sotului ii cade buletinul din mana am fi pierdut avionul. Au fost atatea oprelisti, inclusiv cearta cu sotul, sotul meu este foarte pacifist dar atunci parca era o alta persoana.

Am aterizat cu bine la Atena si am luat un autobuz pana la destinatie. Am stat exact pe banca de deasupra rotilor si zguduitura de la roti mi-a facut rau. Nu am dormit in noaptea aceea si m-am trezit a doua zi cu dureri. L-am sunat pe parintele la care trebuia sa ma spovedesc si am plans la telefon. Imi doream sa ajung si la Sf Efrem cel Nou si nu stiam cum sa ajungem acolo, mai cu seama tinand cont de starea mea. Parintele a venit si ne-a luat si ne-a dus el la Sf Efrem neglijandu-si propria familie. Fiul parintelui participa la o competitie si a trebuit sa mearga acolo fara tatal sau.

Am ajuns la Sf Efrem si ne-am inchinat la moastele sale, am luat agheazma de la izvor si ulei de la candela sfantului. Ne-am intors inapoi la Atena si am mers direct la biserica unde parintele ne-a spovedit si ne-a slujit slujba Mirungerii. Am stat mult in picioare si genunchi si lucrul asta nu avea cum sa nu lase urmari asupra organimsului meu care are nevoie de odihna la orizontala.
In noaptea de sambata spre duminica am dormit doar 2 ore dar mai grave au fost durerile, am plans ore intregi de durere, simteam ca o sa ma sfarsesc, ma ungeam cu ulei de la Sfant si ma rugam lui Iisus sa ma ajute. 
Slujba Liturghiei incepea abia la ora 11. Eu am fost treaza aproape toata noaptea si timpul se scurgea tare incet. Am citit rugaciunile inainte de impartasanie dar la un moment dat nici nu mai intelegeam ce citesc.
Din cauza durerilor voiam si nu voiam sa merg la Liturghie dar la un moment dat, in pofida durerilor groaznice, am simtit in strafundul meu ca trebuie sa merg si ca voi merge.

Am plecat spre biserica si parca eram beata, soarele puternic imi deranja ochii si abia ma tineam pe picioare.
Am ajuns la biserica si m-am asezat pe un scaun, traiam niste emotii de nedescris, pe de o parte era bucuria de a asculta slujba in limba romana, pe de alta parte nu imi gaseam locul, indiferent cum stateam ma durea, imi tot schimbam pozitia pe scaun dar degeaba, simteam ca o sa lesin si la un moment dat singurul lucru la care ma gandeam era sa se termine odata totul sa pot pleca acasa.

Cand s-a terminat slujba a urmat impartasania, prima data au fost copiii impartasiti, apoi barbatii si la urma femeile. Eu am fost ultima. Nici macar nu mai simteam vreo emotie in drumul spre potir pentru ca singurul lucru pe care il simteam era durerea. Simteam ca nu pot sta in picioare.
Am ajuns la potir si am luat Sfanta Impartasanie, in momentul in care am luat Sfanta Impartasanie instantaneu starea aceea de rau si durerile acelea aprige au disparut. Dintr-odata nu ma mai durea nimic, puteam sa stau in picioare, nu mai aveam ameteli si nu mai simteam ca o sa lesin.
In noaptea aceea am dormit mai bine, desi eram sigura ca nu voi dormi, imi cunosc bine organismul si stiu cum reactioneaza in diverse situatii; a doua zi Luni 21 Octombrie m-am trezit fara nici o durere si am luat avionul inapoi spre casa.

Dupa ce am luat impartasania am apreciat tot calvarul prin care am trecut pentru ca asa s-a vadit si mai bine cum lucreaza Taina Impartasaniei. Daca nu m-ar fi durut nimic, daca totul ar fi decurs fara probleme nu as fi simtit cum Sfanta Impartasanie vindeca tot.

De la acea prima impartasanie viata mea s-a schimbat. Inca sunt bolnava, inca nu pot forta organismul sa faca ceea ce nu poate sa faca, inca am momente de deznadejde (desi acestea sunt din ce in ce mai rare) dar totusi viata mea nu mai este aceeasi.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a calauzit pasii spre Biserica Sa, ii multumesc ca mi-a scos in cale preoti devotati (preotul din Atena, cand i-am zis ca sunt bolnava si ca nu stiu daca voi putea veni la Atena din cauza sanatatii precare mi-a spus ca va veni el la mine sa ma spovedeasca), ii multumesc lui Dumnezeu pentru rabdarea pe care o are cu mine. Slava Tie, Doamne, slava Tie!

                                                                             IC XC NIKA

Thursday, October 1, 2020

Jurnal

 
                                                                               


Iata ca in sfarsit a venit toamna. Perioada aceasta este perioada mea preferata cand vremea se raceste, ziua se scurteaza si ploile incep sa isi faca aparitia. Nimic nu e mai frumos pentru mine decat sa ies la plimbare intr-o zi ploioasa si sa vin acasa la focul trosnind in soba si la o cana de ceai fierbinte.
Din pacate dupa cateva zile de respiro se anunta iar un val de caldura.

In livada a inceput sa apara iarba, vremea buna si vegetatia proaspata atrag multe insecte iar gainile mele adora sa zgurme dupa insecte si sa manance iarba. I-au dus dorul in lunile lungi si aride de vara.
Incep sa isi faca aparitia si florile. Acum este sezonul ciclamelor si al branduselor.




La sfarsitul lui Septembrie am fost loviti de un uragan. De cand sunt aici m-am invatat cu fel de fel de fenomene ale naturii. Uraganul a durat multe ore si a maturat zona. Noi am fost inundati cu apa pe la geamuri, atat de puternic era vantul. Imi era teama sa nu cumva sa se rupa vreun copac si sa cada peste masina. Slava Domnului ca nu s-a intamplat acest lucru! Din pacate multi pomi au fost rupti de uragan iar maslinii au pierdut multe masline. Zona noastra a fost mai ferita, in alte zone a fost mai grav iar pe insula vecina uraganul a fost mult mai violent. 

Una dintre pisici a lipsit pe toata perioada furtunii si cum statea un pic vantul ieseam sa o chemam, mi-a fost teama sa nu fi patit ceva dar si-a facut aparatia nevatamata dupa ce a trecut furtuna.
Una dintre gaini a murit, cred ca din cauza hipotermiei iar alta era cat pe ce sa moara, era atat de rece, parca o scosesem de la congelator. Am bagat-o in casa si i-am dat extract de maslin (f eficient impotriva racelilor/ virozelor/ infectiilor) si am pus-o pe o perna de apa calda, intr-o cutie, unde am tinut-o peste noapte. Acum este bine si sanatoasa.

Ce m-a impresionat mult este ca 2 gaini au stat de veghe langa gaina moarta, in bataia vantului si a ploii, nu se lasau deloc duse de langa gaina moarta cu toate ca am incercat sa le gonim. Gaina care era sa moara intrase si ea in hipotermie din cauza ca nu se dezlipea de surata moarta. Cand si cand o loveau cu ciocul ca si cum incercau sa o trezeasca. Am auzit de mamifere care nu parasesc prietenul patruped mort dar pana acum nu am auzit de asa ceva la gaini, iata ca si gainile au sentimente. A trebuit sa ma incalt in galosi, sa pun pelerina pe mine, sa iau gaina moarta si sa o duc in alta parte ca sa nu stea celelate gaini langa ea si sa riste sa moara si ele.

Dupa uragan nu am avut curent mai bine de 60 de ore. A fost groaznic si am inteles cat de dependenti suntem de utilitati. M-am gandit sa nu ma plang de acest lucru stiind ca alti oameni au avut daune mari dar in a treia zi fara curent efectiv am cedat. Problema a fost cu atat mai mare cu cat nu am avut nici apa, aici apa nu este furnizata zilnic iar in zilele cand nu avem apa de la retea folosim apa din rezervoare speciale, dar in acest caz apa este pompata cu o pompa electrica in casa, neavand curent pompa nu a putut functiona, deci nu am avut apa.




Inainte de a incepe uraganul sa isi faca de cap am avut un accident. Ploua, strada era uda si masina a alunecat, degeaba am apasat frana, degeaba am incercat sa o ghidez din volan, am vazut cum intram in cealalta masina fara sa pot face nimic pentru a evita acest lucru. Din ciocnitura cu cealalta masina am fost propulsati intr-un autocar care stationa. 

Norocul nostru a fost ca nu aveam viteza dar a fost si ceva mai mult decat noroc. Impactul ar fi trebuit sa fie frontal, dar in acele fractiuni de secunda pana s-a produs impactul ceva s-a intamplat si in loc sa ne lovim frontal am intrat cu aripa in cealalta masina. Nimeni nu a patit nimic, doar sperietura si aripa mea sifonata dar daca impactul ar fi fost frontal urmarile ar fi fost mai grave, poate am fi fost chiar raniti.

Din motive pe care nu le pot expune aici pe blog o sa spun ca din cauza acestui accident am fi putut avea probleme foarte mari care erau iminente. M-am rugat la Dumnezeu si Sf Efrem cel nou cum nu m-am mai rugat niciodata (de ce oare ne rugam din tot sufletul, cu toata fiinta, doar in astfel de momente si nu avem o rugaciune arzatoare tot timpul?). Pana s-a lamurit situatia am fost stresata dar la un moment dat, cand ma rugam, am simtit cum inima mea se linisteste si atunci am stiut ca nu vor fi urmari negative si ca Dumnezeu ne-a ajutat. Dumnezeu m-a ajutat in ciuda faptului ca nu merit ajutorul Lui, poate si asta a fost o lectie pentru mine, din pacate eu tind sa uit foarte repede toate bunatatile pe care mi le da Dumnezeu.

Sanatatea mea a fost iar in pom, din vina mea de data aceasta. Doctorita mi-a spus sa nu exagerez cu efortul iar eu m-am apucat de sport: cardio, imi era dor de sport; m-am apucat de curatenie generala si dupa vreo 2 saptamani am inceput sa ma simt rau, nici acum nu sunt grozav de bine si nu mai am energia pe care o aveam in vara. Sper sa invat ca indiferent cum ma simt, eu inca sunt bolnava si trebuie sa ma menajez. Doctorita mi-a spus sa tratez zilele bune la fel cum tratez zilele rele: stand si relaxandu-ma. Din pacate cum ma simt un pic mai bine ma apuc sa rastorn muntii dar asta nu face decat sa imi deterioreze si mai mult sanatatea. Eh, poate candva o sa invat si eu.

Nu am mai ajuns la biserica si simt lipsa bisericii. Cu mersul duhovnicesc sunt tot un pas inainte si doi inapoi dar am gasit multa mangaiere si intarire in cartea Razboiul Duhovnicesc, varianta Sf Teofan Zavoratul. Am in plan sa merg sa ma spovedesc si sa imi faca duhovnicul slujba Sfantului Maslu. 

Bunatati din Romania! :) Imi doream mult o biblie ortodoxa, am varianta cornilescu si biblia King James in engleza dar simteam lipsa unei biblii ortodoxe. Mi-am dorit mult si Patericul, abia am gasit-o, la mai toate librariile on line stocul era epuizat.

Va doresc un Octombrie minunat!