Wednesday, October 21, 2020

Prima mea impartasanie


                    
                     Prima mea impartasanie... Ei bine, nu a fost chiar prima impartasanie, desi nu imi aduc aminte cred ca macar o data si tot m-am impartasit in copilarie insa a fost prima impartasanie ca adult, constienta de ceea ce inseamna Sfanta Impartasanie.
Anul trecut, Vineri 18 Octombrie am mers la Atena pentru a ma spovedi si pentru a fi mirunsa si Duminica 20 Octombrie 2019 am luat prima impartasanie din viata mea de crestina.

Drumul nicidecum nu a fost fara peripetii.
Joi am avut o cearta apriga cu sotul meu in urma careia amandoi am spus ca nu mai mergem la Atena. Aveam biletele de avion cumparate dar eram atat de suparata si imi era atat de rau.
Am avut o criza de deznadejde in plina noapte, eram singura acasa si nu stiam ce sa fac. Am in lista de FB un prieten diacon din SUA caruia i-am scris atunci si s-a nimerit ca el sa fie online si sa imi raspunda. Am luat o bucatica de prescura, am pus icoana Invierii Mantuitorului pe pieptul meu si m-am linsitit. In noaptea aceea am reusit sa dorm si m-am trezit a doua zi odihnita.

Am decis sa mergem la Atena. Sotul a insistat sa mergem mai devreme la aeroport, ajunsi acolo, dupa ce am trecut de filtru, sotului i-a scapat buletinul din mana fara sa isi dea seama, intamplarea a facut ca eu sa ma intorc sa ma uit dupa el exact in momentul in care i-a cazut buletinul jos si asa am putut sa il atentionez, altfel sotul nu ar fi reusit sa se imbarce fara actul de identitate.
Ajunsi la poarta de imbarcare era cat pe ce sa pierdem avionul, lumea era deja in avion si poarte de imbarcare se inchidea ceea ce a fost mai mult decat straniu deoarece imbarcarea trebuia sa se termine mai tarziu dar surpriza a fost ca avionul a decolat cu 15 min mai devreme! Am luat de mai multe ori avionul in viata mea iar sotul a luat avionul de foarte multe ori, niciodata nu ni s-a intamplat sa decoleze mai repede avionul. Daca nu am fi plecat mai repede de acasa am fi pierdut avionul, daca nu m-as fi intors exact la momentul potrivit nu as fi vazut cum sotului ii cade buletinul din mana am fi pierdut avionul. Au fost atatea oprelisti, inclusiv cearta cu sotul, sotul meu este foarte pacifist dar atunci parca era o alta persoana.

Am aterizat cu bine la Atena si am luat un autobuz pana la destinatie. Am stat exact pe banca de deasupra rotilor si zguduitura de la roti mi-a facut rau. Nu am dormit in noaptea aceea si m-am trezit a doua zi cu dureri. L-am sunat pe parintele la care trebuia sa ma spovedesc si am plans la telefon. Imi doream sa ajung si la Sf Efrem cel Nou si nu stiam cum sa ajungem acolo, mai cu seama tinand cont de starea mea. Parintele a venit si ne-a luat si ne-a dus el la Sf Efrem neglijandu-si propria familie. Fiul parintelui participa la o competitie si a trebuit sa mearga acolo fara tatal sau.

Am ajuns la Sf Efrem si ne-am inchinat la moastele sale, am luat agheazma de la izvor si ulei de la candela sfantului. Ne-am intors inapoi la Atena si am mers direct la biserica unde parintele ne-a spovedit si ne-a slujit slujba Mirungerii. Am stat mult in picioare si genunchi si lucrul asta nu avea cum sa nu lase urmari asupra organimsului meu care are nevoie de odihna la orizontala.
In noaptea de sambata spre duminica am dormit doar 2 ore dar mai grave au fost durerile, am plans ore intregi de durere, simteam ca o sa ma sfarsesc, ma ungeam cu ulei de la Sfant si ma rugam lui Iisus sa ma ajute. 
Slujba Liturghiei incepea abia la ora 11. Eu am fost treaza aproape toata noaptea si timpul se scurgea tare incet. Am citit rugaciunile inainte de impartasanie dar la un moment dat nici nu mai intelegeam ce citesc.
Din cauza durerilor voiam si nu voiam sa merg la Liturghie dar la un moment dat, in pofida durerilor groaznice, am simtit in strafundul meu ca trebuie sa merg si ca voi merge.

Am plecat spre biserica si parca eram beata, soarele puternic imi deranja ochii si abia ma tineam pe picioare.
Am ajuns la biserica si m-am asezat pe un scaun, traiam niste emotii de nedescris, pe de o parte era bucuria de a asculta slujba in limba romana, pe de alta parte nu imi gaseam locul, indiferent cum stateam ma durea, imi tot schimbam pozitia pe scaun dar degeaba, simteam ca o sa lesin si la un moment dat singurul lucru la care ma gandeam era sa se termine odata totul sa pot pleca acasa.

Cand s-a terminat slujba a urmat impartasania, prima data au fost copiii impartasiti, apoi barbatii si la urma femeile. Eu am fost ultima. Nici macar nu mai simteam vreo emotie in drumul spre potir pentru ca singurul lucru pe care il simteam era durerea. Simteam ca nu pot sta in picioare.
Am ajuns la potir si am luat Sfanta Impartasanie, in momentul in care am luat Sfanta Impartasanie instantaneu starea aceea de rau si durerile acelea aprige au disparut. Dintr-odata nu ma mai durea nimic, puteam sa stau in picioare, nu mai aveam ameteli si nu mai simteam ca o sa lesin.
In noaptea aceea am dormit mai bine, desi eram sigura ca nu voi dormi, imi cunosc bine organismul si stiu cum reactioneaza in diverse situatii; a doua zi Luni 21 Octombrie m-am trezit fara nici o durere si am luat avionul inapoi spre casa.

Dupa ce am luat impartasania am apreciat tot calvarul prin care am trecut pentru ca asa s-a vadit si mai bine cum lucreaza Taina Impartasaniei. Daca nu m-ar fi durut nimic, daca totul ar fi decurs fara probleme nu as fi simtit cum Sfanta Impartasanie vindeca tot.

De la acea prima impartasanie viata mea s-a schimbat. Inca sunt bolnava, inca nu pot forta organismul sa faca ceea ce nu poate sa faca, inca am momente de deznadejde (desi acestea sunt din ce in ce mai rare) dar totusi viata mea nu mai este aceeasi.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a calauzit pasii spre Biserica Sa, ii multumesc ca mi-a scos in cale preoti devotati (preotul din Atena, cand i-am zis ca sunt bolnava si ca nu stiu daca voi putea veni la Atena din cauza sanatatii precare mi-a spus ca va veni el la mine sa ma spovedeasca), ii multumesc lui Dumnezeu pentru rabdarea pe care o are cu mine. Slava Tie, Doamne, slava Tie!

                                                                             IC XC NIKA

14 comments:

  1. Ce bine ai zis: daca nu treceai prin greul dinaintea Împărtășaniei, nu vedeai Taina ei..
    Sa te ajute Măicuța sa ai tot mai multe bucurii spirituale!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Maicuta Domnului sa va ajute si pe voi!
      Te pup!

      Delete
  2. Draga mea, te sarut si te îmbrățișez! Sunt foarte bucuroasa pentru tine!!

    ReplyDelete
  3. Câte emoții, Adi Luiza dragă!
    Fie ca Mântuitorul Iisus Hristos sa fie cu tine mereu!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Fie ca Mantuitorul nostru sa fie mereu si cu voi!
      Te pup.

      Delete
  4. Este emotionanta aceasta povestire despre hopurile pe care a trebuit sa le depasiti - mai ales tu. Nu degeaba se spune ca numai credinta adevarata "leaga" lucrurile asa cum trebuie sa fie si poate muta muntii din loc.
    Ma bucur sa stiu ca exista si preoti cu har! Si ma bucur pentru tine ca i-ai intalnit! Iti doresc din tot sufletul sa te eliberezi de povara durerii, sa fii eliberata de aceasta povara. Cred ca vei reusi. Suna cam... megaloman, :) dar imi bazez afirmatia (un fel de a spune) pe puterea credintei tale si, mai ales pe puterea Celui care poate tot si care nu-si intoarce privirea de la cei care il iubesc.
    Zile minunate iti doresc, cu drag!

    ReplyDelete
    Replies
    1. De cand am revenit in Biserica Ortodoxa am intalnit numai preoti deosebiti. Eu aveam o parere f distorsionata despre preoti inainte si am avut o surpriza de proportii colosale sa descopar cum sunt, de fapt, preotii.
      O mica precizare, draga Diana, toti preotii au har deoarece cu toti primesc harul cand sunt hirotoniti, aceasta este succesiunea apostolica prin care se transmite Harul mai departe prin punerea mainilor (in vechime) si prin Mirungere; cu alte cuvinte Tainele savarsite de orice preot sunt lucratoare, deoarece toti preotii au har.
      Cei la care faci tu referire sunt cei care se ostenesc in via Domnului, asta tine de fiecare persoana in parte, de cata ravna si inflacarare are pentru Dumnezeu, ca in orice profesie sunt oameni mai pasionati si mai putin pasionati dar important este ca si cei mai putin pasionati au har lucrator in Tainele si slujbele pe care le savarsesc.
      Te pup. Zile minunate iti doresc si eu!

      Delete
  5. ce bine ca te-ai tinut tare si nu ai cedat!sanatate si bucurie multa!am patit si noi asa intr-un an, cand a trebuit s-o botezam pe cea mica, efectiv belea dupa belea, inclusiv in ziua botezului am patit tot felul de chestii.Dar eram linistita, ma uitam si ma intrebam, oare ce mai urmeaza.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mereu sunt oprelisti cand vrem sa ajungem la cele sfinte.
      Eu cu siguranta nu as fi fost linistita sa am belele in ziua botezului. Multumesc de urare, sanatate si bucurii si voua!

      Delete
  6. :) Mă bucur pentru tine, Luiza! Te pup!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Adelina, ma bucur ca mi-ai scris si ma bucur sa te vad mai activa in ultima perioada in comentarii. Ma gandesc la tine. Sper ca sunteti bine!
      Dumnezeu sa vegheze asupra voastra! Te pup.

      Delete
  7. Am văzut ca a fost cutremur in Grecia, voi sunteti bine?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Suntem bine, la noi nu s-a resimtit cutremurul. Off, ce se mai intampla in lume :(((

      Delete