Monday, April 25, 2022

La mănăstirea Sf Gheorghe (4)

 Hristos a înviat!





Azi, de ziua sfântului Gheorghe, am fost la mănăstirea Sf Gheorghe.  Nu am mai fost acolo din Iunie 2020. Din obștea care era cand am fost eu ultima dată nu mai e decat un călugăr rus, staretul de acum este american, au venit călugări norvegieni, rusi, un georgian și surpriza: un călugăr roman! Călugărul roman s-a bucurat mult cand m-a văzut, mi-a dăruit un metanier, am stat mult de vorba. Tot vorbind noi i-am spus că eu tin legatura cu un călugăr din țară și s-a dovedit ca nu numai că il cunoaste pe respectivul călugăr, dar au și împărțit cândva chilia. 



Staretul a fost în muntele Athos, vorbește grecește cu accent american :) , slujba s-a cântat în stil aghioritic, a fost foarte înălțătoare, mi-a placut mult.



După slujba staretul ne-a invitat la masa. Masa s-a servit tot ca la muntele Athos, în liniște, în timp ce un călugăr citea viata Sfântului Gheorghe.

Mâncarea a fost tare gustoasă, dar mâncarea este mereu gustoasă la mănăstire! :)

Am schimbat câteva cuvinte cu un călugăr norvegian, se pare ca avem multe idei comune, ba chiar urmarim pe youtube aceleasi persoane, apologeti ortodocși desigur :)

Un alt călugăr norvegian are o frumusețe angelică. Un chip frumos cu ochi albaștri și par blond. E tânăr. Slava Domnului pentru ca a ales cele bune în viața și nu cele pierzatoare.  Frumusețea lui ar fi putut fi o piatră de poticnire în lume.

Toti călugării sunt tineri. Ce bucurie!

Mâine mergem iar la vecernie.  Călugărul roman ne așteaptă cu drag si mi-a spus că mâine o sa mergem sa ne plimbam și să admiram marea din curtea mănăstirii. 

Ziua de azi a fost o zi atât de frumoasă. O zi cu mult soare, de care am avut multa nevoie. După multe zile negre azi am simțit iar lumina si bucurie.







Thursday, April 14, 2022

Grishka

Grishka, ai murit pe 12 aprilie. Desi nu te simteai bine, eu realizand acest lucru abia dupa moartea ta, desi erai letargica totusi ai venit la mine cand te-am chemat si am stat împreună în grădina de flori, te-am lăsat dormind în razele blânde ale soarelui si am urcat in casa sa gătesc, cand am coborât iar în grădina, sa iau niste pătrunjel, te-am văzut de la distanta si am stiut instantaneu ca esti moartă, am simțit o frica imensă în inima și te-am strigat, am venit fugind la tine doar ca sa descopăr că erai intr-adevar moartă.

Grishka, o pisicuta mica dar cu o inima atât de mare. În inimioara ta ai găzduit multa iubire. Ne-ai iubit necondiționat. Niciodată nu te-ai saturat de noi, niciodată nu ti-a fost lene sa ne arăți ca ne iubești, niciodată nu ai fost indiferenta la prezența noastră, niciodată nu ai obosit sa ne copleșești cu dovezile tale de iubire.

Grishka, din cauza propriilor mele probleme de sanatate nu te-am îngrijit asa cum ar fi trebuit, asa cum aveai nevoie, tu nascandu-te bolnavioara. Grishka, iarta-ma pentru faptul că nu te-am îngrijit mai mult, pt faptul că eu, spre deosebire de tine, nu ti-am arătat mereu cat te iubesc.

Grishka, golul lăsat de pierderea ta ma doare atât de mult. Inima ma doare la propriu.

Grishka,  cand te-am gasit fara suflare, te-am luat în brațe și te-am tinut la pieptul meu. As fi vrut sa te pot pune în inima mea si sa te tin acolo pentru veșnicie. Cand am avut trupusorul tau lipit de inima mea durerea era tot prezenta, dar parca durea mai puțin, după ce te-am îngropat am simțit acut lipsa ta și încă plâng din cauza regretelor si de dorul tau.

În ortodoxie nu există nici o dogmă despre moartea animalelor și dacă vor fi readuse la viata, dar multi preoți spun ca animalele au o singură viata, aceasta de acum.

Ce gand înfiorător, sa stiu ca tu nu mai exiști pentru eternitate.

Doamne Iisuse, cat ma doare acest gând, nu pot sa cuprind aceasta noțiune atât de terifiantă, ca toate animalele trec în neființă. Oare Dumnezeu le-a creat pt a intra ulterior în neființă? 

Eu sper ca aceste suflete gingase și nevinovate vor fi readuse la viata pe noul pământ, cand toata creația va fi fost curățată de urmările păcatului și de moarte.

Cand un om moare, știm că de fapt nu a murit ci doar a trecut la viata veșnică, și prin rugăciuni putem spera ca prin mila lui Dumnezeu acel suflet sa fie in rai, asta ne întărește și alina, dar ce alinare sa găsim cand un animalut moare?

Multi spun ca e păcat sa te atașezi de animale, dar eu sunt atât de singura aici, nu am pe nimeni, în suferinta si durerea mea doar animalutele mele mi-au fost alături. Oamenii nu vor să își piardă timpul cu cineva bolnav, dar animalutele mele ma iubesc asa cum sunt. 

Deci cum sa nu simt ca lumea mea s-a zguduit cand te-am pierdut, pisicuta mea iubită.

Grishka, tu ai fost mai iubitoare și decat câinii, cand am plantat căpsuni și Julie, cățelușa, nu a stat cu noi ci voia sa iasa sa se joace in livada, tu, Grishka, ai stat cu noi si nu te-ai miscat de acolo până ce n-am plecat noi.

Grișka, iubita mea, cand mergeam în grădinița cu flori, sa admir floricelele, tu ma urmai si te frecai de picioarele mele, făceai tumbe și torceai. 

În idiotenia mea, de multe ori lucrul asta ma irita pt ca ma gândeam ca imi vei strica trandafirii. 

Grishka, nu mai găsesc bucurie în flori, nu mai pot merge in grădina cu flori fără să mi se strângă inima pentru ca imi aduce aminte de tine si imi aduce aminte ca acolo ai murit. 

Grișka, deși stiu ca nu mai esti, uneori, pt o fracțiune de secundă uit, și mă aștept să te văd iar apoi realizarea ca nu mai esti este și mai dureroasă.

Paradoxal, lipsa ta a devenit ea însăși o prezență apăsătoare, care ma copleșește si se manifesta oriunde ma uit si nu te mai găsesc. 

Grishka, viata mea este mai săracă acum, fără tine.

Grishka, te iubesc mult,  Grishka mea iubită.

Grishka, te stiu din primele ceasuri ale vieții tale, te-am văzut crescând și mă așteptam să fii alaturi de noi multi ani, nu doar 3 1/2 ani.

Grishka, te-ai nascut bolnavioara, nu te-ai dezvoltat și ai rămas la talia unui pui de pisică, nici glas nu aveai și nu puteai mieuna, ai pierdut aproape toti dintii și ce dureri ai avut din cauza gingivitei, piciorusele tale erau strâmbe și te dureau pt ca mereu le întindeai, cate alte dureri nu ai mai avut tu sufletel iubit, dar cu toate acestea nu ti-a fost greu sa ma urmezi peste tot si sa imi arăți că ma iubesti.

Grishka, cand plecam de acasa ma urmai până la masina si ma așteptai acolo până ma întorceam acasă.

Mă simt atât de neputincioasă. 

Postarea aceasta este scrisă pentru mine, sa procesez mai bine durerea prin scris, dar și ca o amintire pt iubita mea Grishka. 

M-am gândit să o las ca schița, dar simt ca toate aceste sentimente, de iubire, de durere, nu trebuie ascunse.

Grishka, amintirea ta va dăinui mereu în cugetul meu. As vrea să te pot tine strans în brațe, sa te mângâi, sa te iubesc.

Ramane incertitudinea, temerea ca existenta ta s-a sfarsit pentru totdeauna și totuși o mica speranta ca Dumnezeu te va readuce și pe tine la viata, o viață în care sa nu mai ai dureri și să simți doar iubire.

Sufletelul meu iubit, Grishka..