Thursday, April 14, 2022

Grishka

Grishka, ai murit pe 12 aprilie. Desi nu te simteai bine, eu realizand acest lucru abia dupa moartea ta, desi erai letargica totusi ai venit la mine cand te-am chemat si am stat împreună în grădina de flori, te-am lăsat dormind în razele blânde ale soarelui si am urcat in casa sa gătesc, cand am coborât iar în grădina, sa iau niste pătrunjel, te-am văzut de la distanta si am stiut instantaneu ca esti moartă, am simțit o frica imensă în inima și te-am strigat, am venit fugind la tine doar ca sa descopăr că erai intr-adevar moartă.

Grishka, o pisicuta mica dar cu o inima atât de mare. În inimioara ta ai găzduit multa iubire. Ne-ai iubit necondiționat. Niciodată nu te-ai saturat de noi, niciodată nu ti-a fost lene sa ne arăți ca ne iubești, niciodată nu ai fost indiferenta la prezența noastră, niciodată nu ai obosit sa ne copleșești cu dovezile tale de iubire.

Grishka, din cauza propriilor mele probleme de sanatate nu te-am îngrijit asa cum ar fi trebuit, asa cum aveai nevoie, tu nascandu-te bolnavioara. Grishka, iarta-ma pentru faptul că nu te-am îngrijit mai mult, pt faptul că eu, spre deosebire de tine, nu ti-am arătat mereu cat te iubesc.

Grishka, golul lăsat de pierderea ta ma doare atât de mult. Inima ma doare la propriu.

Grishka,  cand te-am gasit fara suflare, te-am luat în brațe și te-am tinut la pieptul meu. As fi vrut sa te pot pune în inima mea si sa te tin acolo pentru veșnicie. Cand am avut trupusorul tau lipit de inima mea durerea era tot prezenta, dar parca durea mai puțin, după ce te-am îngropat am simțit acut lipsa ta și încă plâng din cauza regretelor si de dorul tau.

În ortodoxie nu există nici o dogmă despre moartea animalelor și dacă vor fi readuse la viata, dar multi preoți spun ca animalele au o singură viata, aceasta de acum.

Ce gand înfiorător, sa stiu ca tu nu mai exiști pentru eternitate.

Doamne Iisuse, cat ma doare acest gând, nu pot sa cuprind aceasta noțiune atât de terifiantă, ca toate animalele trec în neființă. Oare Dumnezeu le-a creat pt a intra ulterior în neființă? 

Eu sper ca aceste suflete gingase și nevinovate vor fi readuse la viata pe noul pământ, cand toata creația va fi fost curățată de urmările păcatului și de moarte.

Cand un om moare, știm că de fapt nu a murit ci doar a trecut la viata veșnică, și prin rugăciuni putem spera ca prin mila lui Dumnezeu acel suflet sa fie in rai, asta ne întărește și alina, dar ce alinare sa găsim cand un animalut moare?

Multi spun ca e păcat sa te atașezi de animale, dar eu sunt atât de singura aici, nu am pe nimeni, în suferinta si durerea mea doar animalutele mele mi-au fost alături. Oamenii nu vor să își piardă timpul cu cineva bolnav, dar animalutele mele ma iubesc asa cum sunt. 

Deci cum sa nu simt ca lumea mea s-a zguduit cand te-am pierdut, pisicuta mea iubită.

Grishka, tu ai fost mai iubitoare și decat câinii, cand am plantat căpsuni și Julie, cățelușa, nu a stat cu noi ci voia sa iasa sa se joace in livada, tu, Grishka, ai stat cu noi si nu te-ai miscat de acolo până ce n-am plecat noi.

Grișka, iubita mea, cand mergeam în grădinița cu flori, sa admir floricelele, tu ma urmai si te frecai de picioarele mele, făceai tumbe și torceai. 

În idiotenia mea, de multe ori lucrul asta ma irita pt ca ma gândeam ca imi vei strica trandafirii. 

Grishka, nu mai găsesc bucurie în flori, nu mai pot merge in grădina cu flori fără să mi se strângă inima pentru ca imi aduce aminte de tine si imi aduce aminte ca acolo ai murit. 

Grișka, deși stiu ca nu mai esti, uneori, pt o fracțiune de secundă uit, și mă aștept să te văd iar apoi realizarea ca nu mai esti este și mai dureroasă.

Paradoxal, lipsa ta a devenit ea însăși o prezență apăsătoare, care ma copleșește si se manifesta oriunde ma uit si nu te mai găsesc. 

Grishka, viata mea este mai săracă acum, fără tine.

Grishka, te iubesc mult,  Grishka mea iubită.

Grishka, te stiu din primele ceasuri ale vieții tale, te-am văzut crescând și mă așteptam să fii alaturi de noi multi ani, nu doar 3 1/2 ani.

Grishka, te-ai nascut bolnavioara, nu te-ai dezvoltat și ai rămas la talia unui pui de pisică, nici glas nu aveai și nu puteai mieuna, ai pierdut aproape toti dintii și ce dureri ai avut din cauza gingivitei, piciorusele tale erau strâmbe și te dureau pt ca mereu le întindeai, cate alte dureri nu ai mai avut tu sufletel iubit, dar cu toate acestea nu ti-a fost greu sa ma urmezi peste tot si sa imi arăți că ma iubesti.

Grishka, cand plecam de acasa ma urmai până la masina si ma așteptai acolo până ma întorceam acasă.

Mă simt atât de neputincioasă. 

Postarea aceasta este scrisă pentru mine, sa procesez mai bine durerea prin scris, dar și ca o amintire pt iubita mea Grishka. 

M-am gândit să o las ca schița, dar simt ca toate aceste sentimente, de iubire, de durere, nu trebuie ascunse.

Grishka, amintirea ta va dăinui mereu în cugetul meu. As vrea să te pot tine strans în brațe, sa te mângâi, sa te iubesc.

Ramane incertitudinea, temerea ca existenta ta s-a sfarsit pentru totdeauna și totuși o mica speranta ca Dumnezeu te va readuce și pe tine la viata, o viață în care sa nu mai ai dureri și să simți doar iubire.

Sufletelul meu iubit, Grishka..










13 comments:

  1. Îmi pare tare rău pentru pisicuta ta!☹
    Te îmbrățișez!

    ReplyDelete
  2. Ma emotioneaza gandurile tale si cred ca stiu cam ce simti pentru ca si noi am pierdut prin moarte sufletele dragi-dragi, care au lasat un gol mare nu doar in casa, ci in suflet.
    Imi place sa cred ca toate aceste sufletele pline de iubire au traversat Podul Curcubeu si sunt undeva... Dumnezeu stie intotdeauna mai bine decat oamenii ce trebuie sa fie, cum, unde, cand, daca... Cu toate acestea, greu imi vine la fiecare moarte a unui sufletel drag si necuvantator dar atat de graitor. Pisoias drag... Ai facut pentru el cat ai putut - pisoiul era fericit ca e langa tine (toate celelalte le stia el bine, ca toate animalutele).
    Te imbratisez cu drag! ❤️

    Poate ca par detasata, dar nu sunt! Esti destul de trista si fara sa citesti despre tristetea mea pentru pierderea micutului tau. Fara tine nu ar fi cunoscut iubirea... viata lui s-ar fi putut reduce la numai cateva ore sau cateva luni, fara caldura altui suflet. I-ai oferit mai mult decat ar fi fost dispusi altii sa-i ofere.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Draga Diana,stiu cum e sa pierzi animalele în fața morții necruțătoare, Grishka nu e primul animalut pe care il pierd. Deși la fel ca tine, am pierdut mai multe animale nu te înveți cu durerea, nu devine "mai ușor". Nu este doar o viață care s-a stins, ci plecarea un prieten patruped.
      Animalele sunt înzestrate de Creator cu capacitatea de a iubi, au sentimente, la rândul lor tânjesc și ele după iubire, au personalități diferite, deci ma gandesc ca moartea lor nu poate reprezenta un sfarsit absolut pt aceste suflete, ma gandesc ca Dumnezeu le putea crea fără să aibă sentimente daca trebuiau doar sa îndeplinească un rol utilitar într-ajutorarea omului, faptul că ele sunt înzestrate cu capacitatea de a iubi nu e un lucru întâmplător, ci rânduit să fie asa de însuși Dumnezeu.
      Mă gândesc la toate animalele abuzate, animale care au trait o viata in chin, nu cred ca Dumnezeu e indiferent la suferinta animalelor, mai departe sper în mila si dragostea Lui, noi care știm iubirea, doar pt ca suntem creația Lui, și vrem să facem dreptate animalelor nevinovate, cu atât mai mult însăși sursa iubirii.
      Te îmbrățișez și eu.

      Delete
    2. Niciodata nu va "deveni mai usor" o astfel de pierdere. Si de fiecare data imi ziceam ca nu mai vreau pe langa mine un sufletel necuvantator dar se facea cum se facea si-mi ieseau in drum. 😊 Sa le las acolo?! Nu! De n-ar fi "trebuit" sa ajunga la mine ar fi iesit in calea altora. 😊
      Poate ca aceste sufletele nu vor fi readuse la viata dar vor ramane in randul ingerilor - sunt vietati fara pacat, si Fiul Domnului s-a jertfit pentru pacatosi, pentru iertarea pacatelor acestora, pentru o noua sansa... Ma gandesc...
      Zile senine iti doresc! 💕

      Delete
  3. eu cred ca si animalele merg in rai si ne asteapta acolo.Daca in rai sunt pasari, de ce n-ar fi si pisici.Iubitul meu Moto portocaliu e in rai sigur.Chiar zice ca suflarea lor se intoarce la Dumnezeu, deci o sa le regasim acolo.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asta sper și eu, dar totuși am o teama viscerală din cauza spuselor preoților care susțin că animalele nu vor fi readuse la viata.
      Chiar si Sf Paisie Aghioritul spune că animalele au doar viata de aici si din acest motiv trebuie să ne purtam frumos cu ele.
      Soțul meu mi-a spus că sfinții au fost mereu preocupați de mântuirea oamenilor, asa ca nu stat sa se întrebe de soarta animalelor, care nici macar nu au pacate, deci toată grija sfinților era/ este îndreptată spre oameni și de aceea nici nu regăsim dogme în ceea ce privește animalele, plus ca in vechime animalele nu erau animale de companie, deci cu atât mai puțin se gândeau la soarta veșnică a animalelor.
      Eu sper ca Dumnezeu sa le faca și lor dreptate, căci ele sunt inocente si suferă moartea si urmarea păcatelor din cauza noastră.

      Delete
    2. n-au nici preotii toate raspunsurile, plus ca in vechime atitudinea fata de animale era diferita, acum ele sunt ca si copiii nostri.Dogmele si toate interpretarile credintei sunt facute prin intermediul unor creiere care interpretau lumea diferit fata de noi, fiindca lumea era altfel, experientele lor au fost total diferite de ale noastre.

      uite aici o mangaiere https://ioanflorin.wordpress.com/2020/11/06/vom-fi-sau-in-rai-cu-cainii-si-pisicile-sau-singuri-in-iad/

      Nu știu dacă te-am lămurit, și la drept vorbind nici nu știu dacă așa stau lucrurile, dar eu unul cred în tot ce ți-am spus și în ce mă privește sunt foarte convins: voi fi sau în rai cu motanii și câinii, sau singur în iad

      Delete
    3. Multumesc pentru articol! Mi-a placut paragraful acesta:

      "Nu doar de om este ceva pe lumea asta, ci de toată creația lui Dumnezeu, până la ultima gânganie și până la ultimul fir de iarbă, pentru că toate, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, sunt „rațiunile” lui Dumnezeu, gândurile și ideile sale veșnice care doar au primit într-o zi o formă materială. Și tot ceea ce-a căzut odinioară prin om se va restaura la sfârșit împreună cu el, că doar ideile lui Dumnezeu sunt odată pentru totdeauna, nu se schimbă ca ale noastre. Asta-i o idee filosofică".

      Delete
    4. da, articolele parintelui sunt foarte frumoase si pline de miez

      Delete
  4. Draga Luiza, eu nu am mai comentat pana acum, dar iti inteleg durerea si ma gandeam sa scriu doua randuri. Eu sunt sigura ca ne vom reintalni cu animalutele noaste. Daca noi tinem atat de mult la ele, oare Dumnezeu le iubeste mai putin? Daca noi vrem sa le revedem, oare Dumnezeu e mai rece decat noi? Parintele meu duhovnic ne spunea ca el e sigur ca ne vom reintalni cu ele... ce frumos a ingrijit acel catelus moastele Sf. Efrem! Sau leul care l-a ingropat pe sf. Gherasim...cum sa nu fie impreuna in continuare?! Eu am nadejde, nu poate fi altfel. Te imbratisez! Simona

    ReplyDelete
    Replies
    1. Draga Simona, iti multumesc ca mi-ai scris. Fiecare comentariu, fiecare gand bun sunt ca un pansament pentru rana mea.
      Si eu sper la fel, ca ne vom reîntâlni cu aceste sufletele fidele și iubitoare.
      Te îmbrățișez și eu!

      Delete
    2. M-am tot gândit si la leul care l-a ajutat pe Sf Zosima sa sape groapa pt Sf Maria Egipteanca.
      E clar ca aceste animale au și ele un suflet care recunoaște sfințenia, asadar sunt înzestrate cu niste capacități pe care noi nici nu le putem intui, deci cum sa lase Dumnezeu sa se piardă aceste suflete în neant?

      Delete